Repere

Politici Familiale și de Gen

București, 7 septembrie 2009 - În timp ce politicile de protecție a familiilor cu copii s-au diversificat, iar efortul financiar al statului a crescut semnificativ, sistemul de protecție socială a familiilor se bazează pe acordarea de beneficii financiare, în detrimentul dezvoltării serviciilor de îngrijire și creștere a copilului, arată raportul „Politici Familiale și de Gen în România” publicat cu sprijinul UNFPA, Fondul ONU pentru Populație.

În contextul demografic actual – o fertilitate scăzută, emigrarea populației active importantă atât prin potențialul său în creșterea natalității, cât și prin cel economic – și al unor tendințe evidente de îmbătrânire a populației, politicile sociale au un rol major în ameliorarea sau accentuarea acestor perspective și a riscurilor sociale și economice pe care le presupun.

O problemă specială la nivelul familiei o reprezintă fertilitatea deosebit de scăzută, în prezent, modelul românesc fiind cel al familiei restrânse, cu unul, cel mult doi copii. Nașterea unui copil este asociată cu importante costuri materiale, dar și cu probleme la locul de muncă, în special în rândul femeilor, ceea ce denotă nevoia familiilor de sprijin la nivelul serviciilor de creștere a copiilor și de facilitare a accesului pe piața muncii, pe lângă ajutorul financiar pe care îl așteaptă din partea statului.

Sistemul românesc actual de reconciliere a vieții profesionale cu viața de familie se bazează pe măsuri de susținere financiară, care, în comparație cu măsurile similare din spațiul european, asigură într-o mare proporție înlocuirea veniturilor anterioare și se acordă pe o perioadă îndelungată. Aceasta asigură o bună acoperire doar pentru copiii până în 2 ani, copiii în vârstă de 2-3 ani rămânând într-o proporție covârșitoare în afara sistemului formal de îngrijire. În plus, încurajează accesarea concediului parental până la expirarea perioadei maxime, creând premisele pentru o reintrare greoaie a beneficiarilor pe piața muncii.

Politicile familiale din România nu încurajează dezvoltarea serviciilor publice și private de îngrijire a copiilor. Oferta de servicii publice înregistrează un regres începând cu anii 1990, în timp ce oferta de servicii private nu reprezintă o alternativă viabilă nici din punct de vedere al costurilor și nici al nivelului lor de dezvoltare. Creșterea ofertei private depinde simultan de capacitatea financiară a familiilor și de existența unor măsuri fiscale sau de subvenționare a costului acestor servicii.

Dezvoltarea unor servicii publice de îngrijire a copiilor accesibile familiilor, deducerile fiscale pentru achiziționarea serviciilor private sau încurajarea rețelelor private de bone sunt măsuri practicate cu succes în Franța, Belgia și Austria, care degrevează părinții de sarcinile de îngrijirea a copiilor și sunt asociate cu rate crescute ale fertilității și ale ocupării în rândul femeilor.

*****

Raportul „Politici Familiale și de Gen în România” se înscrie în linia documentelor-suport pentru politici sociale în domeniul populației și dezvoltării, pe care UNFPA le-a facilitat în ultimii ani. Noutatea raportului derivă din îmbinarea indicatorilor socio-demografici cu analiza politicilor familiale și cu datele de opinie obținute în cadrul studiului „Generații și Gen”.

 
 
Creat de E-dea Works