---

Presă

• Comunicate de presă
  • Ziua Mondială a Populaţiei 2010
  • Raport UNFPA: Starea Populaţiei Lumii 2009
  • Ziua internaţională de luptă împotriva HIV/SIDA 2009
  • Campania „Femei în umbră. Umbre.” 2009
  • Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii 2009
  • Programul de Acţiune al ICPD: 5 lecţii învăţate
  • Politici Familiale si de Gen
  • Tineri şi vârstnici: model tradiţional de relaţionare
  • Fertilitatea în România, între intenţie şi declin
  • Inegalitatea de acasă
  • Decesele materne pot fi prevenite
  • Analiză UNFPA: Universităţile şi piaţa muncii
  • Reforme pentru evitarea colapsului socio-economic
  • Analiză UNFPA: Natalitatea
  • Analiză UNFPA: Criza grădiniţelor
  • Arhivă
• Consultare publică privind Cartea Verde a Populaţiei României
• Articole

---

Ştiri

• VACANCY ANNOUNCEMENT - UNFPA Internship

• download internship application form

• Dezbatere prilejuită de Ziua Mondială a Populaţiei, 20 iulie 2010, Casa ONU

  

• Forumul ONG privind Sănătatea Sexuală şi Reproductivă şi Dezvoltarea: Apelul la Acţiune de la Berlin

  

• Site dedicat Strategiei de Populaţie şi Dezvoltare

  

• Site dedicat campaniei „Femei în umbră. Umbre.”

  

Populaţia şi dezvoltarea României – prognoze şi posibile soluţii

Sistemul de asigurări sociale

Raportul dintre numărul „cetăţenilor români productivi, contribuitori la bugetul public şi la fondurile sociale" şi cel al beneficiarilor acestor fonduri scade continuu, odată cu scăderea numărului de intrări pe piaţa muncii şi creşterea numărului pensionarilor. Această tendinţă este cauzată de migraţia externă ridicată în rândul adulţilor de vârstă productivă. În acelaşi timp, creşterea speranţei de viaţă face ca numărul pensionarilor să fie din ce în ce mai ridicat. Astfel, dacă în prezent avem trei adulţi asiguraţi social la patru pensionari, acest raport va fi mult mai mare peste 30-35 de ani, ceea ce duce la un colaps al sistemului de pensii.

Unul dintre fenomenele cu efect direct asupra sistemului de asigurări sociale este scăderea numărului de salariaţi, de la 8,1 în 1990 la 4,5 milioane în prezent. Această situaţie este determinată în special de emigraţie şi de munca la negru. Deşi populaţia activă numără 10,5 milioane, doar cele 4,5 menţionate mai sus au asigurări de pensii, fapt ce va genera probleme pe termen lung. Peste 25-35 de ani, cei care lucrează la negru sau nu lucrează deloc (semnificativi ca număr) vor atinge vârsta de pensionare fără să fie asiguraţi şi vor împovăra sistemul de asistenţă socială, solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social. În acel moment, populaţia de vârstă activă (care plăteşte aceste costuri prin taxe şi contribuţii la fondurile de asigurări) va fi mai puţin numeroasă, ceea ce va duce la creşterea semnificativă a impozitelor.

Dacă pe plan intern această tendinţă poate fi combătută prin crearea condiţiilor pentru asigurările de pensii private, creşterea vârstei de pensionare, descurajarea pensionării anticipate şi încurajarea muncii în regim de lucru parţial şi politici ţintite pe vârste, precum şi prin creşterea ratei de ocupare a populaţiei (în special, a populaţiei de peste 45 ani şi a celei feminine), problema emigraţiei trebuie tratată diferit.

Capacitatea încă redusă a economiei şi a societăţii de a genera locuri de muncă şi o remunerare corespunzătoare încurajează exodul de forţă de muncă, în special a celei calificate şi înalt calificate. Statisticile arată că în prezent există 2 milioane de români la muncă peste hotare, însă fenomenul emigraţiei nu este exact cuantificat. Pe măsură ce economia se va dezvolta şi va fi nevoie de mai multă forţă de muncă – şi în condiţiile în care cei plecaţi azi nu vor începe să se întoarcă în ţară – România se va transforma treptat şi într-o ţară de imigraţie. Din ţară-sursă sau de tranzit, România va deveni destinaţie pentru cetăţenii ţărilor din est, inclusiv din Asia Centrală, care vor căuta condiţii de muncă şi salarii mai bune decât în ţara de origine.

Primii paşi către înţelegerea acestei tendinţe sunt îmbunătăţirea sistemului de evidenţă a migraţiei externe şi evaluarea reală a populaţiei migrante; restructurarea forţei de muncă; investiţia în forţa de muncă; analiza volumului şi structurii ocupării, atât la nivel naţional, cât şi în profil regional; elaborarea de politici ţintite pe vârste şi categorii profesionale.

Este extrem de importantă elaborarea unei strategii pe termen mediu şi lung privind imigraţia, un proces social iminent şi cu consecinţe majore pe termen mediu şi lung. Experienţa ţărilor UE este foarte semnificativă pentru ce va urma în România.