---

Presă

• Comunicate de presă
  • Ziua Mondială a Populaţiei 2010
  • Raport UNFPA: Starea Populaţiei Lumii 2009
  • Ziua internaţională de luptă împotriva HIV/SIDA 2009
  • Campania „Femei în umbră. Umbre.” 2009
  • Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii 2009
  • Programul de Acţiune al ICPD: 5 lecţii învăţate
  • Politici Familiale si de Gen
  • Tineri şi vârstnici: model tradiţional de relaţionare
  • Fertilitatea în România, între intenţie şi declin
  • Inegalitatea de acasă
  • Decesele materne pot fi prevenite
  • Analiză UNFPA: Universităţile şi piaţa muncii
  • Reforme pentru evitarea colapsului socio-economic
  • Analiză UNFPA: Natalitatea
  • Analiză UNFPA: Criza grădiniţelor
  • Arhivă
• Consultare publică privind Cartea Verde a Populaţiei României
• Articole

---

Ştiri

• VACANCY ANNOUNCEMENT - UNFPA Internship

• download internship application form

• Dezbatere prilejuită de Ziua Mondială a Populaţiei, 20 iulie 2010, Casa ONU

  

• Forumul ONG privind Sănătatea Sexuală şi Reproductivă şi Dezvoltarea: Apelul la Acţiune de la Berlin

  

• Site dedicat Strategiei de Populaţie şi Dezvoltare

  

• Site dedicat campaniei „Femei în umbră. Umbre.”

  

Populaţia şi dezvoltarea României – prognoze şi posibile soluţii

Sistemul de educaţie

Scăderea natalităţii ori menţinerea ei la un nivel scăzut pentru o lungă perioadă de timp duce la deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei. În România de astăzi, din cauza condiţiilor economice şi sociale, tinerele cupluri optează pentru mai puţini copii (unul, de preferinţă) şi acela născut mai târziu. Dacă în 1967 şi 1968 în România s-a născut peste o jumătate de milion de copii, iar în intervalul 1985-1990 – o medie de aproximativ 360.000 anual, în ultima decadă numărul de nou-născuţi a oscilat în jurul a 220.000 pe an.

Nu este de neglijat nici faptul că scăderea masivă a natalităţii se găseşte la mamele cu grad ridicat de educaţie şi nivel mediu de trai.

Primul efect la reducerii natalităţii este scăderea continuă a populaţiei şcolare. Pe plan local, acest lucru generează disfuncţii majore care necesită restructurarea posturilor cadrelor didactice sau închiderea şcolilor şi grădiniţelor.

Acest fenomen afectează acum învăţământul primar şi mediu, dar, începând cu anul universitar 2009/2010, „valul" generaţiilor puţin numeroase născute după 1990 va începe să afecteze intrările în învăţământul superior.

Ca în aproape toate domeniile, situaţia este mult mai dramatică pentru copiii şi tinerii din mediul rural, unde educaţia nu este la acelaşi nivel ca în mediul urban. De aceea ei sunt mai vulnerabili la abandonul şcolar, iar familiile lor – la emigrare.

Astfel, România pierde capital uman calificat pe două fronturi: prin naşterea unui număr prea mic de copii şi prin educaţia defectuoasă a celor existenţi. Măsurile în acest domeniu trebuie să vizeze două aspecte diferite: crearea condiţiilor socio-economice pentru ca familiile să aibă atâţia copii cât îşi doresc şi reformarea sistemului de educaţie pentru a răspunde mai bine nevoilor actuale.

În prima categorie intră mai ales măsuri ce privesc crearea unui mediu mai prietenos pentru părinţi: program de lucru flexibil pentru părinţii cu copii mici; posibilitatea reintegrării rapide pe piaţa muncii a femeilor după perioada de maternitate; întărirea reglementărilor privind păstrarea locurilor de muncă pentru părinţii care cresc copii; politici specifice de stimulare a naşterii celui de-al doilea copil; creşterea accesibilităţii şi a calităţii serviciilor de asistenţă socială şi a serviciilor de sănătate gratuite pentru copii şi mame, mai apropiate de nevoile reale; politici de prevenire a sarcinilor nedorite, a avortului şi a abandonului.

În privinţa reformării sistemului de educaţie, este nevoie de restructurarea reţelei şcolare; corelarea specializărilor cu piaţa muncii; dezvoltarea şi susţinerea proiectelor destinate categoriilor defavorizate; creşterea egalităţii de şanse în sistemul de învăţământ între femei şi bărbaţi, între urban şi rural, între etnii; dezvoltarea şcolii de arte şi meserii şi a celei profesionale care oferă o calificare; programe care vizează familia: sensibilizare privind efectele pozitive ale educaţiei, pentru a preveni abandonul şcolar; creşterea ratei de cuprindere în liceu şi şcoli vocaţionale.