Presă

• Comunicate de presă
  • Raport UNFPA: Starea Populaţiei Lumii 2011
  • Interviu cu Dr. Francois Farah
  • Raport ONU 2011 privind situatia moaselor in lume
  • Deschiderea Biroului Regional UNFPA 2011
  • Raport UNFPA: Starea Populaţiei Lumii 2010
  • Ziua Mondială a Populaţiei 2010
  • Raport UNFPA: Starea Populaţiei Lumii 2009
  • Ziua internaţională de luptă împotriva HIV/SIDA 2009
  • Campania „Femei în umbră. Umbre.” 2009
  • Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii 2009
  • Programul de Acţiune al ICPD: 5 lecţii învăţate
  • Politici Familiale si de Gen
  • Tineri şi vârstnici: model tradiţional de relaţionare
  • Fertilitatea în România, între intenţie şi declin
  • Inegalitatea de acasă
  • Decesele materne pot fi prevenite
  • Analiză UNFPA: Universităţile şi piaţa muncii
  • Reforme pentru evitarea colapsului socio-economic
  • Analiză UNFPA: Natalitatea
  • Analiză UNFPA: Criza grădiniţelor
  • Arhivă
• Consultare publică privind Cartea Verde a Populaţiei României
• Articole

Repere

• Raport UNFPA: Starea Populaţiei Lumii 2011 – Oameni si oportunităţi într-o lume de 7 miliarde

  

  Mai multe detalii aici…

• ’11 iulie - Ziua Mondiala a Populaţiei

  

• 7 MILIARDE DE OAMENI, 7 MILIARDE DE ACŢIUNI

  

• Reuniune prilejuită de lansarea raportului ONU privind situaţia moaşelor în lume

  7.07.2011 – Şi în România este necesară o extindere a serviciilor de sănătate şi îngrijire pentru femeile aflate în perioada sarcinii, naşterii şi lăuziei, prin includerea adecvată a moaşelor în sistemul de sănătate şi în comunitate. În acest sens, Active Center, Asociaţia Mame pentru Mame, Asociaţia Medicilor de Familie, Asociaţia Moaşelor din România, Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, Asociaţia pentru Protecţia Pacienţilor, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, cu sprijinul UNFPA România, au organizat o întâlnire de lucru adresată reprezentanţilor sistemului de sănătate şi educaţie, ai ministerelor, legislativului şi ai societăţii civile, cu scopul de a analiza, clarifica şi acţiona cu privire la aspecte prioritare legate de practica, educaţia şi legislaţia moaşelor din România.

• Seminar naţional privind Recensământul 2011

  22-24.06.2011 – În cadrul proiectului ‘Contribuţia Sistemului ONU la realizarea Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor (RPL) România 2011’, ce pune un accent deosebit asupra creşterii participării minorităţii rome la recensământ, Institutul Naţional de Statistică a organizat la Sibiu un seminar pe două paliere cuprinse în planul de activitate al proiectului: rafinarea instrumentarului RPL şi dezvoltarea programului de instruire a recenzorilor, ambele abordate prin prisma particularităţilor comunităţii de etnie romă. Alături de reprezentanţii INS de la nivel central şi judeţean şi de autorităţile locale care au deschis seminarul, au participat si reprezentanţi ai ONG-urilor minorităţii rome şi ai Sistemului ONU (UNFPA şi UNDP).

• Primul Raport ONU privind situaţia moaşelor în lume

  20 iunie 2011 – UNFPA şi partenerii săi au lansat luna aceasta în Africa de Sud primul Raport ONU privind situaţia moaşelor în lume. Datele obţinute în urma analizei situaţiei moaşelor în 58 de ţări din întreaga lume relevă cât de importante şi necesare sunt moaşele în stoparea mortalităţii materne şi infantile. Vieţile a a milioane de mame şi nou-născuţi pot fi salvate dacă ţările investesc în formarea şi păstrarea în sistem a moaşelor. Pentru Raport şi alte detalii va rugăm accesati

  http://www.unfpa.org/sowmy/report/home.html .

• De la realităţi ale comunităţilor rome la politici naţionale

  25.05.2011 – Reuniunea, organizată de UNFPA România împreună cu Subcomisia de Populaţie şi Dezvoltare din cadrul Senatului României şi găzduită în municipiul Craiova de Prefectura Judeţului Dolj, a avut ca scop facilitarea unui schimb de opinii între reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, comunităţilor de romi, organizaţiilor societăţii civile şi mediului academic, pe două teme considerate prioritare: starea de sănătate a populaţiei rome, cu accent asupra situaţiei mediatorilor sanitari, şi recensământul 2011 al populaţiei şi locuinţelor din România, din perspectiva implicării şi participării populaţiei rome.

• Îmbătrânirea activă a populaţiei: de la provocări la beneficii

  22.03.2011 - Îmbătrânirea activă a populaţiei a fost o temă dezbătută şi marţi la Senat, în cadrul unei reuniuni organizate de UNFPA România şi Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare din cadrul Senatului României, avându-l ca invitat special pe Prof. Joseph Troisi, Directorul Institutului Internaţional al ONU pentru Îmbătrânire, Director al Centrului European pentru Gerontologie şi Coordonator al Centrului OMS pentru Sănătate şi Îmbătrânire. Participanţii, reprezentanţi ai celor mai relevante autorităţi publice de resort, organizaţii ale societăţii civile şi ale mediului academic, dar şi parlamentari din partea comisiilor cu atribuţii în domeniile sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale, drepturilor omului, au încercat să identifice principalele provocări şi soluţii în măsură să asigure condiţii favorabile pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru valorificarea potenţialului persoanelor vârstnice, prin asigurarea protecţiei sociale şi a serviciilor socio-medicale adecvate şi prin crearea de oportunităţi de implicare a vârstelor a treia şi a patra în viaţa comunităţii.

• O societate pentru toate vârstele

  21.03.2011 - UNFPA România, cu sprijinul Institutului Naţional de Statistică şi al Centrului de Cercetări Demografice 'Vladimir Trebici' al Academiei Române, a organizat luni o dezbatere pe o temă de mare actualitate: îmbătrânirea populaţiei. Dezbaterea, adresată exclusiv mass-mediei, l-a avut ca invitat special pe Prof. Joseph Troisi, Directorul prestigiosului Institut Internaţional al ONU pentru Îmbătrânire, Director al Centrului European pentru Gerontologie şi Coordonator al Centrului OMS pentru Sănătate şi Îmbătrânire.

• ROMÂNIA LA FEMININ

  UNFPA România în parteneriat cu Facultatea de Științe Politice (Universitatea din București) şi Academia Română lansează, începând cu luna martie 2011, o serie de dezbateri lunare, sub numele România la feminin. Întâlnirile se adresează în primul rând tinerilor (studenți dar nu numai) și jurnaliștilor şi propun abordarea unor teme de importanţă critică pentru societatea românească contemporană (precum politica, economia, știința, sănătatea, familia, valorile, etc) din perspectiva contribuţiei femeilor şi a dezirabilităţii realizării unei adevărate parităţi de gen în România.

• OBSERVATOR DE GEN ÎN ROMÂNIA

  

• Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2011 — reper statistic pentru viitoarele politici de dezvoltare socio-economică a României

  8.12.2010 - Institutul Naţional de Statistică, Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare din cadrul Senatului şi UNFPA România au organizat o sesiune de informare completă şi la zi a Parlamentului României asupra stadiului pregătirilor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011 în România, importanţa şi riscurile acestei acţiuni atât de complexe.

• Costuri sociale ale migraţiei forţei de muncă din România: protecţia copiilor rămaşi acasă şi gestionarea deficitului de cadre medicale

  24.11.2010 - Dezbatere organizată de Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare din cadrul Senatului României în colaborare cu UNFPA România, reunind reprezentanţi ai Parlamentului, Guvernului, mediului academic, societăţii civile şi organizaţiilor internaţionale cu responsabilităţi şi preocupări în domeniu, cu scopul de a identifica soluţii pentru gestionarea durabilă a impactului social al migraţiei forţei de muncă din România.

Natalitatea, între măsuri de încurajare şi lipsa condiţiilor pentru creşterea copiilor

Măsurile guvernamentale pentru redresarea natalităţii au determinat creşterea numărului de naşteri timp de trei ani. Dar cât de eficiente sunt pe termen lung? La patru ani de la crearea indemnizaţiei pentru creşterea copilului putem trage primele concluzii.

Bucureşti, 14 iunie 2007 - În condiţiile în care în România se vorbeşte despre un declin demografic – determinat de natalitatea scăzută, mortalitatea generală ridicată şi migraţia în creştere – orice măsură pentru redresarea numărului de naşteri trebuie salutată. Statul român a creat în ultimii ani o serie de facilităţi economice cu acest scop.

În februarie 2003, Guvernul a adoptat ordonanţa nr. 9 privind concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului – modificată prin ordonanţa nr. 23/ 10 aprilie 2003 – care uniformiza suma primită de femeile salariate pentru creşterea copilului. Astfel, dacă până în 2003 cuantumul era de 85% din media veniturilor lunare ale mamei în ultimele 12 luni, începând cu 2004 acesta reprezintă 85% din salariul mediu brut pe economie. Conform acestei ordonanţe, durata concediului de creştere a copilului este de 24 de luni, iar valoarea indemnizaţiei lunare, de 800 RON.

În perioada 2003 – 2005 numărul naşterilor a crescut. În 2003 s-au născut 212.500, în 2004 – 216.300 iar în 2005 – 221.000. Marea majoritate a acestor naşteri a fost înregistrată în rândul femeilor salariate din oraşe. În 2004, pentru prima dată în istoria demografică a României, numărul de născuţi din oraşe l-a depăşit pe cel al născuţilor de la sate. Această tendinţă se păstrează şi în prezent.

În 2003, când indemnizaţia era proporţională cu venitul mamei, creşterea numărului de născuţi a avut loc aproape exclusiv la femeile salariate cu studii postliceale şi superioare. Din 2004, odată cu uniformizarea sumei acordate, indiferent de venitul mamei, creşterile s-au înregistrat mai ales în rândul femeilor salariate cu studii liceale, gimnaziale şi profesionale. Explicaţia ar putea fi că indemnizaţia este în medie mai mare decât venitul persoanelor cu acest nivel de studii. De asemenea, a contribuit şi faptul că măsura a stârnit multe discuţii publice şi a ajuns să fie cunoscută publicului larg.

Din păcate, informaţiile despre caracteristicile sociale ale femeilor care au beneficiat şi beneficiază de concediul şi de indemnizaţia de creştere a copilului sunt insuficiente pentru a permite o analiză care să ghideze măsurile viitoare. Nu există informaţii centralizate despre numărul salariatelor care beneficiază de această ordonanţă. Nu se ştie câţi copii au, ce ocupaţie au şi din ce sectoare de activitate provin. Nu se cunosc condiţiile în care locuiesc, cum vor asigura îngrijirea copilului după cele 24 de luni de concediu şi dacă mai vor să mai aibă un copil.

Ultimele două aspecte sunt cu atât mai relevante, cu cât există femei – din rândul celor care au salariul mai mic decât indemnizaţia – care, fiind la primul copil, au hotărât să îl aibă şi pe al doilea în aceleaşi condiţii financiare. Această „planificare” asigură familiei, timp de patru ani, un sprijin financiar constant şi consistent în comparaţie cu venitul anterior.

Ce se va întâmpla însă după terminarea concediului, când aceste femei vor trebui să se întoarcă în câmpul muncii, la un salariu mai mic decât indemnizaţia? Deteriorarea condiţiilor de viaţă prin revenirea la un venit net inferior, diminuat atât prin întoarcerea la un salariu mic, cât şi prin apariţia copilului, va pune familiile în faţa unor dificultăţi financiare care nu pot fi ignorate. Riscăm să ne confruntăm cu o creştere a numărului de copii plasaţi în instituţii de protecţie a copiilor, daţi spre adopţie sau chiar abandonaţi.

Criza grădiniţelor din marile oraşe este de asemenea un simptom al aplicării unor măsuri fără un plan pe termen lung. Astfel, s-a ajuns în situaţia în care copiii familiilor îndemnate şi stimulate să aibă aceşti copii prin ordonanţa din 2003 să nu aibă loc în grădiniţe în 2007.

Astfel de consecinţe – care au apărut atât de repede, dar care erau previzibile – arată, încă o dată, că o măsură economică trebuie susţinută de facilităţi sociale şi de un cadru legislativ care să aibă în vedere şi ce nevoi are familia la finele celor doi ani de indemnizaţie. Măsurile exclusiv economice nu au efect pe termen lung şi acest lucru este dovedit şi de faptul că din 2005 numărul nou-născuţilor a început să scadă (de la 221.000 în 2005 la 219.500 în 2006), deşi facilităţile au rămas în vigoare.

Ce e de făcut?

O strategie naţională privind populaţia şi dezvoltarea ar asigura prezenţa în pachetul de măsuri – pe lângă cele pur economice, insuficiente pentru stimularea natalităţii – a unor iniţiative care să sprijine familiile cu copii:

 Program de lucru flexibil pentru părinţii cu copii mici.

 Posibilitatea reintegrării rapide pe piaţa muncii a femeilor după perioada de maternitate.

 Întărirea reglementărilor privind păstrarea locurilor de muncă pentru părinţii care cresc copii.

 Politici specifice de stimulare a naşterii celui de-al doilea copil.

 Creşterea accesibilităţii şi a calităţii serviciilor de asistenţă socială şi ale serviciilor de sănătate gratuite pentru copii şi mame, mai apropiate de nevoile reale.

 Politici de prevenire a sarcinilor nedorite, a avortului şi a abandonului.

Aceste măsuri sunt cuprinse în Cartea Verde a Populaţiei din România propusă de Comisia Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare în octombrie 2006 ca strategie naţională de profil. Documentul este în prezent supus dezbaterii publice şi va deveni, odată ce forma finală va cuprinde toate măsurile pe care trebuie să le ia statul român în domeniul populaţiei şi dezvoltării, o Carte Albă a Populaţiei, instrument de guvernare care va sta la baza unei strategii naţionale.

Materialul are la bază date din studiul Declinul demografic şi viitorul populaţiei României publicat de Centrul de Cercetări Demografice cu sprijinul UNFPA.