Repere |
Suntem la jumătatea perioadei pe care o avem la dispoziție pentru a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și trebuie să accelerăm ritmul investițiilor în sănătatea și drepturile femeilor. E timpul ca autoritățile să facă din sănătatea reproducerii o prioritate." Thoraya Ahmed Obaid, Director Executiv, UNFPA, Fondul ONU pentru Populație
Nicio femeie nu trebuie să moară dând viațăBucurești, 16 octombrie 2007 – Rata mortalității materne în România a scăzut de aproape 6 ori, de la 83 decese materne la 100.000 de născuți vii în 1990 la 15 decese materne la 100.000 de născuți vii în 2006. Motivele acestei îmbunătățiri sunt creșterea accesului la servicii de planificare familială și la îngrijire obstetricală pre și post natală. Acestea au dus și la reducerea numărului sarcinilor nedorite și al avorturilor de aproape 7 ori, de la 177.600 la 100.000 de femei de vârstă fertilă în 1990 la 26.770 la 100.000 de femei de vârstă fertilă în 2006. Îmbunătățirea sănătății materne, și în special prevenirea decesele provocate de sarcină și naștere, este unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) pe care România, alături de alte 188 de țări, s-a angajat să le îndeplinească până în 2015. România și-a îndeplinit deja ținta intermediară, stabilită pentru anul 2009, dar restul lumii nu se află în aceeași situație. În lume, mortalitatea maternă e în scădere în țările cu venit mediu, dar în țările sărace, femeile continuă să moară în timpul sarcinii și la naștere. Rata mortalității materne (numărul de decese materne la 100.000 de născuți vii) scade prea încet pentru a îndeplini ODM 5.
Pentru a îndeplini ODM 5 trebuie ca mortalitatea maternă să scadă cu 5,5 procente anual între 1990 și 2015. Un studiu comun al Organizației Mondiale a Sănătății, UNICEF, UNFPA și al Băncii Mondiale arată însă că până acum s-a înregistrat o scădere anuală de mai puțin de 1 procent. În 2005, au murit din cauze obstetricale 536.000 de femei, în comparație cu 576.000 în 1990. Nouăzeci și nouă la sută dintre aceste decese au avut loc în țări în curs de dezvoltare. Dintre toți indicatorii de sănătate, mortalitatea maternă este indicatorul care arată cel mai bine diferența dintre țările sărace și cele bogate. Rata mortalității materne în 2005 a atins un nou record negativ în regiunile în curs de dezvoltare, cu 450 de decese materne, într-un contrast șocant cu 9 decese materne la 100.000 de născuți vii în regiunile dezvoltate și 51 în țările din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Mai mult, scăderea în rata globală a mortalității materne reflectă de fapt o îmbunătățire în țările care aveau deja o rată scăzută a mortalității materne. Țările care în 1990 aveau cele mai ridicate rate nu au făcut practic niciun progres în ultimii 15 ani. Noile estimări privind mortalitatea maternă arată că, în vreme ce în țările cu venit mediu se fac progrese, scăderea anuală în Africa Subsahariană a fost de numai 0,1 procente. Nicio regiune nu a atins procentul anual de 5,5, deși Estul Asiei s-a apropiat cel mai mult (4,2%), iar Africa de Nord, Asia de Sud-est, America Latină și Caraibele au înregistrat scăderi relativ mai rapide decât Africa Subsahariană. Mai mult de jumătate dintre decesele materne (270.000) au fost în Africa Subsahariană, urmată de Sudul Asiei (188.000). Împreună, aceste două regiuni au însumat 86% dintre decesele materne din întreaga lume în 2005. În India au murit cele mai multe femei (117.000), urmată de Nigeria (59.000), Republica Democrată Congo (32.000) și Afganistan (26.000). Probabilitatea ca o fată de 15 ani din Africa să moară din cauza unei complicații a sarcinii sau a nașterii este de 1 din 26. În regiunile dezvoltate, raportul este de 1 la 7.300. Din cele 171 de țări și teritorii pentru care s-au făcut estimările, Niger are cel mai ridicat risc pe toată perioada vieții: 1 din 7. Rata mortalității materne arată riscul la care se expune o femeie la fiecare sarcină. În coroborare cu fertilitatea ridicată, cum e cazul Africii Subsahariene, femeile riscă să moară din cauze obstetricale de fiecare dată când rămân însărcinate. Pentru a îndeplini ODM 5 și pentru a reduce mortalitatea maternă cu 75% până în 2015, trebuie ca îmbunătățirea sănătății femeilor și accesul universal la servicii de sănătate a reproducerii să devină priorități. Acest lucru înseamnă acces la servicii de planificare familială, inclusiv asistență obstetricală de urgență. Să nu uităm însă că serviciile de sănătate sunt utile numai atunci când femeile au acces la ele. Este crucial să recunoști semnele unei urgențe obstetricale și să ceri ajutor specializat. Trebuie să existe mijloace de transport, iar punctele de ajutor bine dotate și cu personal calificat să se afle la distanță rezonabilă. Numai crescând numărul femeilor educate, îmbunătățind egalitatea de șanse între femei și bărbați și dându-le femeilor posibilitatea să ia singure decizii privind asistența medicală de care au nevoie putem reduce mortalitatea maternă. Ținta propusă de România până în 2015 este reducerea ratei mortalității materne la 10 decese/100.000 născuți vii. Anul acesta, România a adăugat o nouă țintă care va ajuta la atingerea obiectivului și anume: asigurarea accesului universal la servicii de sănătatea reproducerii, recunoscând rolul hotărâtor pe care îl au planificarea familială, prevenirea sarcinilor nedorite și îngrijirea obstetricală pre și post natală de cea mai bună calitate în îmbunătățirea stării de sănătate a mamelor. |